Căi Labirintice - Enigma Elarei

 Viața are căile ei labirintice, de care daca te legi sa le descoperi si inveti din ele poti descoperi atatea si primi cadouri de la viata, de la soarta, divin, sau cum vrei tu sa ii spui...


Daca stai locului nu ai cum sa ajungi departe.. 

Iti amintesti mitul lui Tezeu și firul Ariadnei?  Ca sa isi poata gasi drumul inapoi si calea, trebuia sa se lase ghidat de firul Ariadnei. Ariadna ea insasi am inteles ca ar fi avut nevoie de ajutor, căci pentru a putea iesi trebuie mai intai sa intri... 



Primisem odată un insight de la o persoană la întrebarea: "înafară de mitul lui Tezeu, la ce vă mai aduce cu gândul când auziți cuvântul labirint?" Acea doamnă foarte specială, preoteasă a Atenei, a spus: "An initiatic journey, hurdles, God sent help, obstacles, and a climax, the heart of the labyrinth making us in fact discover, embrace, who we are... "

Traducere: "Un drum initiatic, peripetii, ajutor divin, obstacole, si un climax, iar inima labirintului ne face defapt sa descoperim, sa acceptam, cine suntem..." hmm...


Dar eu zic că labirintul e o cale si ca sa putem fi mai bine..  nu doar să ne descoperim 😊


Căci Tezeu nu a descoperit doar cine era, dar a fost făcut şi el mai bun.. 


La fel si eu, cu fiecare iesire, si cu fiecare intoarcere, desi mai uit chestii... -- intamplari, impresii... ori poate asta inseamna sa te descoperi? Sa fii mai bun?? 



Ce reperezintă pentru voi Labirintul? Ce vă poate arăta Calea urmată prin el? 

Popular posts from this blog

reflectie - Globalizare #1

Image
Globalizarea e Realitatea tot mai intensă a secolului 21. Observăm adesea cum ceea ce consumăm, avem în jur şi altele, ne afectează realitatea: de la ce alegem să punem pe masă, cu ce ne imbrăcăm, la locurile în care alegem să ne petrecem timpul, felul în care ne construim locul pe care să îl numim acasă. Este el mai aproape de rădăcini? Sau mult mai înstrăinat?  Ne tentează adesea să parcurgem un drum care e mai practicat, cum se zice, mai 'cool', dar cât de des ne întrebăm, este acest drum real pentru noi? Ne regăsim acolo? Ne ajută la consolidarea eului propriu, sau doar la hrănirea unui obiectiv: să fac, să strâng, etc.? De ce? De ce uităm să mai fim noi în goana după altceva?? De ce uităm să fim oameni printre oameni???  ... ...  Cum am ajuns aici?? Nu putem lua din ce-i a altuia orbeşte. Astfel nu creăm noi locuri de muncă pentru nişte suflete, mai degrabă antrenăm nişte roboți, spunând că ce e străin, e oricum mai bun...  Hopa, cred că am dat-o pe panta uşor s...
Read more

iar Simt filozofii (sub tei l-am zărit... )

Image
Mă simt filozof, Am da la Litere, Am scris Litere Poate am şi desenat... Nu mai ştiu... Şi sunt reprezentat Ce sunt, şi cum mă simt, Prin excelența literelor...  *** Aş vrea să îl pot cunoaşte pe Eminescu, frate De în timp m-aş întoarce Unde îl găsesc? Sub tei? În ochii dragei? Lângă lac sau undeva mai clasic? În ce păduri de basm?  Cu feți frumoşi, şi cosânzene... În care parte oare?  Şi oare... am liber la vamă? Că vreau oleacă şi acasă...  Dar cumplite vremuri mai erau.. Oare ar fi cu chip să mă duc Şi să-l aduc?  De sub tei, de sub ochii dragei, De lângă lac sau pădurea de basm, Sau din acel care-o fi loc clasic...  Eu, dacă el nu era, oare cum trăiam? Cum eram eu azi, dacă Măria Sa, Eminescu Nu era Eminescu?  Mai putea oare vorbi graiul cel sfânt?  Eram mai săraci, orice om de cultură, român, o poate spune...  Nu am fi fost aceeaşi,  poate am fi fost mai răi,  de nu era el, Măria Sa, Unicul, Eminescu Şi oare mai simțeam azi rom...
Read more

Cum e să fii mamă?

Image
Să fii plin de griji şi aşteptări Şi să pui la suflet, Ca apoi să scoți, să dai şi la ai tăi Din ce eşti, scară spre înalt Sau corzi de durere...  Mai rele, mai bune, mai.. aşa cum sunt Nu avem cum da din ce nu avem Din ce nu suntem Chiar de am încerca S-ar irosi, noi neştiind ce era Ah, ce s-a irosit?  Iar ele, mamele, o ştiu O ştiu cum trebuie Să dai, înseamnă să ai Să ai, ca să poți să dai... Pentru ai lor copii, Mii, şi griji şi bucurii Ele ştiu, în felul lor, să dea Şi sădesc în noi ceva din ce sunt ele Sau poate din ce nu au apucat să fie încă Din ce ştiu, ce au ştiut, şi ce au vrut să fie...  Ele şi tații noştri, vizibili, ori invizibili, Ne găsesc rostul... ** în fine, poate nu e ce gândeşti Din ce ştii, ce cunoşti şi tu, Dar e ce trăiesc şi observ...  "Ah, mamele noastre, mamele" Vorba poetului etern 🌾  .... suflet de mamă Mii de gânduri... pe o luncă
Read more