reflectie - Globalizare #1

Globalizarea e Realitatea tot mai intensă a secolului 21. Observăm adesea cum ceea ce consumăm, avem în jur şi altele, ne afectează realitatea: de la ce alegem să punem pe masă, cu ce ne imbrăcăm, la locurile în care alegem să ne petrecem timpul, felul în care ne construim locul pe care să îl numim acasă. Este el mai aproape de rădăcini? Sau mult mai înstrăinat? 

Ne tentează adesea să parcurgem un drum care e mai practicat, cum se zice, mai 'cool', dar cât de des ne întrebăm, este acest drum real pentru noi? Ne regăsim acolo? Ne ajută la consolidarea eului propriu, sau doar la hrănirea unui obiectiv: să fac, să strâng, etc.? De ce? De ce uităm să mai fim noi în goana după altceva?? De ce uităm să fim oameni printre oameni??? 

... ... 
Cum am ajuns aici?? Nu putem lua din ce-i a altuia orbeşte. Astfel nu creăm noi locuri de muncă pentru nişte suflete, mai degrabă antrenăm nişte roboți, spunând că ce e străin, e oricum mai bun... 


Hopa, cred că am dat-o pe panta uşor suveranistă şi nu prea cred că serveşte temei... vreau să scriu despre drumul Republicii Moldova, între est (influențele ruseşti) şi vest (dorința de integrare Europeană). 

Globalizarea de dragul ei nu e un lucru bun. Globalizarea, făcută cu cap, de dragul nostru, al umanității, da.. trebuie să avem simț critic, să ştim a alege grâul de neghină... 


....... ......... ........ ........ ........ ....... .......
Globalizarea, în esență, nu este bună sau rea. Depinde cum o trăim. Când e primită cu discernământ, cu simț critic și respect pentru ce avem deja, poate deveni o resursă de dezvoltare. Dar când e preluată orbește, în goana după eficiență sau validare externă, riscă să șteargă tocmai esența – individualitatea, echilibrul, liniștea comunităților.  Zzz AI... 



Urmează: tema instabilității politice şi sociale în Rep. Moldova.. 

Popular posts from this blog

iar Simt filozofii (sub tei l-am zărit... )

Cum e să fii mamă?