iar Simt filozofii (sub tei l-am zărit... )
Mă simt filozof,
Am da la Litere,
Am scris Litere
Poate am şi desenat...
Nu mai ştiu...
Şi sunt reprezentat
Ce sunt, şi cum mă simt,
Prin excelența literelor...
***
Aş vrea să îl pot cunoaşte pe Eminescu, frate
De în timp m-aş întoarce
Unde îl găsesc?
Sub tei? În ochii dragei?
Lângă lac sau undeva mai clasic?
În ce păduri de basm?
Cu feți frumoşi, şi cosânzene...
În care parte oare?
Şi oare... am liber la vamă?
Că vreau oleacă şi acasă...
Dar cumplite vremuri mai erau..
Oare ar fi cu chip să mă duc
Şi să-l aduc?
De sub tei, de sub ochii dragei,
De lângă lac sau pădurea de basm,
Sau din acel care-o fi loc clasic...
Eu, dacă el nu era, oare cum trăiam?
Cum eram eu azi, dacă Măria Sa, Eminescu
Nu era Eminescu?
Mai putea oare vorbi graiul cel sfânt?
Eram mai săraci, orice om de cultură, român, o poate spune...
Nu am fi fost aceeaşi,
poate am fi fost mai răi,
de nu era el, Măria Sa, Unicul, Eminescu
Şi oare mai simțeam azi româneşte?
"Eminescu să ne judece"
Sub tei l-am zărit, sub tei
Era Luceafărul nostru, rece, singuratic
Şi plin de un dor, lucea...
Era al meu dorul
Sau al lui?
Al cui era? Al cui?
