La mulți ani!!! 💗

Azi e triplă ocazie: ziua îndrăgostiților, sau Valentine's Day, ziua lecturii și ziua poetului român basarabean, ajuns în nemurire, Grigore Vieru. LA MULȚI ANI!!! și Cinstire Veșnică Poetului.

Ziua aceasta i-o dedic Lui, dar și unui proiect drag, abia la început, de redescoperire a rădăcinilor. A unui proiect prin care vreau să învăț, explorând, mai multe despre țara mea, comorile ei, și mai ales oamenii, oamenii de cultură, de artă, activiști civici... oameni buni, oameni omenoși. 

Ah, ce e o țară fără oameni? Ea pur și simplu nu e. Iar calitatea acestora, munca lor, și din drag de țară, pentru că ei sunt, pentru publicul lor, chiar pentru lume, însumează trăirile țării... și când e de bine, e de bine, și când nu, hmm.. atunci e mai trist. 

Republica Moldova, e, într-un fel, Familia mea... iar oamenii ei sunt ostași ai țării... dar nu de armată, ci de viață, întru prosperarea țării. 

Și întrucât se mai apropie o ocazie de celebrare a dragostei, deși ocazie ar trebui să fie fiecare zi, zi care ne leagă și de frații noștri români, dar și de zona aceasta, Dragobete fiind un zeu păgân din cultura balcanică, doresc să urez marii mele familii și tuturor să crească în unitate, iubire, înțelegere, și bucurie unul pentru celălalt. 

Să fim mai buni, și nu doar de sărbători, oricare n-ar fi ele. 

Acum aș avea o întrebare, la ce vă duce cu gândul această zi? Nu-i așa că e mai mult decât buchete de flori, cutii cu ciocolată și cadouri scumpe?  Pentru mine, ea e despre tot ce contează cu adevărat... Dar pentru voi? 🙂

Zi frumoasă vă doresc.
 Pace și Lumină 🤍❤️

Popular posts from this blog

reflectie - Globalizare #1

Image
Globalizarea e Realitatea tot mai intensă a secolului 21. Observăm adesea cum ceea ce consumăm, avem în jur şi altele, ne afectează realitatea: de la ce alegem să punem pe masă, cu ce ne imbrăcăm, la locurile în care alegem să ne petrecem timpul, felul în care ne construim locul pe care să îl numim acasă. Este el mai aproape de rădăcini? Sau mult mai înstrăinat?  Ne tentează adesea să parcurgem un drum care e mai practicat, cum se zice, mai 'cool', dar cât de des ne întrebăm, este acest drum real pentru noi? Ne regăsim acolo? Ne ajută la consolidarea eului propriu, sau doar la hrănirea unui obiectiv: să fac, să strâng, etc.? De ce? De ce uităm să mai fim noi în goana după altceva?? De ce uităm să fim oameni printre oameni???  ... ...  Cum am ajuns aici?? Nu putem lua din ce-i a altuia orbeşte. Astfel nu creăm noi locuri de muncă pentru nişte suflete, mai degrabă antrenăm nişte roboți, spunând că ce e străin, e oricum mai bun...  Hopa, cred că am dat-o pe panta uşor s...
Read more

iar Simt filozofii (sub tei l-am zărit... )

Image
Mă simt filozof, Am da la Litere, Am scris Litere Poate am şi desenat... Nu mai ştiu... Şi sunt reprezentat Ce sunt, şi cum mă simt, Prin excelența literelor...  *** Aş vrea să îl pot cunoaşte pe Eminescu, frate De în timp m-aş întoarce Unde îl găsesc? Sub tei? În ochii dragei? Lângă lac sau undeva mai clasic? În ce păduri de basm?  Cu feți frumoşi, şi cosânzene... În care parte oare?  Şi oare... am liber la vamă? Că vreau oleacă şi acasă...  Dar cumplite vremuri mai erau.. Oare ar fi cu chip să mă duc Şi să-l aduc?  De sub tei, de sub ochii dragei, De lângă lac sau pădurea de basm, Sau din acel care-o fi loc clasic...  Eu, dacă el nu era, oare cum trăiam? Cum eram eu azi, dacă Măria Sa, Eminescu Nu era Eminescu?  Mai putea oare vorbi graiul cel sfânt?  Eram mai săraci, orice om de cultură, român, o poate spune...  Nu am fi fost aceeaşi,  poate am fi fost mai răi,  de nu era el, Măria Sa, Unicul, Eminescu Şi oare mai simțeam azi rom...
Read more

Cum e să fii mamă?

Image
Să fii plin de griji şi aşteptări Şi să pui la suflet, Ca apoi să scoți, să dai şi la ai tăi Din ce eşti, scară spre înalt Sau corzi de durere...  Mai rele, mai bune, mai.. aşa cum sunt Nu avem cum da din ce nu avem Din ce nu suntem Chiar de am încerca S-ar irosi, noi neştiind ce era Ah, ce s-a irosit?  Iar ele, mamele, o ştiu O ştiu cum trebuie Să dai, înseamnă să ai Să ai, ca să poți să dai... Pentru ai lor copii, Mii, şi griji şi bucurii Ele ştiu, în felul lor, să dea Şi sădesc în noi ceva din ce sunt ele Sau poate din ce nu au apucat să fie încă Din ce ştiu, ce au ştiut, şi ce au vrut să fie...  Ele şi tații noştri, vizibili, ori invizibili, Ne găsesc rostul... ** în fine, poate nu e ce gândeşti Din ce ştii, ce cunoşti şi tu, Dar e ce trăiesc şi observ...  "Ah, mamele noastre, mamele" Vorba poetului etern 🌾  .... suflet de mamă Mii de gânduri... pe o luncă
Read more