meditație - valuri vin și valuri trec

Nu știu cum la voi, dar eu până acum am cunoscut foarte multe momente de schimbare a dispoziției din te miri ce... și da, știu, nu sunt unica... trăim într-o lume mai deandoaselea și adesea se întâmplă de-astea.. de la faptul că nu mâncăm ce trebuie, nu suntem suficient de activi sau chiar mai deloc, până la faptul că ne enervăm prea des și din orice (nu avem inteligență emoțională adică, și stăpânire de sine, adică, avem de lucru la Temperanță) cât și altele, care mi-ar fi cam dificil să le enumăr (am un lapsus), toate astea ne influențează zilele care ne influențează viața..  

O prietenă mi-a spus odată, dintr-o carte pe care o are și din care lecturase, că sunt două căi pe care un om o poate lua, cea ciclică, și cea de ascensiune sau iluminare. Așa citea ea din cartea, drumul diferitor eroi greci (mi-a mărturisit și frustrarea că Atalanta, unica eroină cunoscută din civilizația greacă antică, nu e în carte, deci nici drumul ei, deși eu am presupus că e cel ciclic, lunar, sau mlăștinos, după cum mi-a zis cineva (dacă citiți mitul ei până la finalul metamorfic, cred că vă veți putea da seama). 

Drumul lui Hercules, dar și a lui Perseus, deși diferit, e unul solar, sau pietros. Ambii sunt semizei, dar în timp ce Hercules, sau Heracles în greacă, ascende, ca semizeu, Perseus.. păi Perseus e cumva prins, dar reușește să treacă de bariera fazelor lunare, fiind și el un erou pe o cale solară. 

Calea solară e cea de iluminare, pe când cea lunară, e drumul mlăștinos, drumul anevoios... presupun că drumul prin care ieși dintr-o belea, ca să intri în alta, nefiind în stare să ascenzi... să urci pe calea luminoasă, solară... 

E un drum mistic drumul lunar, nu e mai prejos, e doar diferit... și cineva, un mistic, mi-a zis că e mai măreț decât calea lunară, mlăștinoasă, după care poți ieși câștigat, dar te întorci din nou pe pământ, nefiind în stare să atingi uniunea reală cu Divinitatea, Monada, Unicul, zisă și Nirvana sau Moksha, în credințele estice (Buddhism și Sanatana Dharma)..  



Deci presupun că calea lunară e cea pe care mergem cât timp o tot dăm în străchini...

Dar se zice că și marii eroi, au ales să părăsească insula celor binecuvântați chiar după ce au meritat-o mai multe vieți la rând... asta da provocare :)) 

Acu' nu vreau să încurajez pe nimeni să o dea în străchini, ci să urmeze drumul solar, care este greu, dar merituos... dar așa cum luna luminează în întuneric așa și voi puteți alege să luminați calea celorlalți... 🌕 (părere proprie) 

Ce părere aveți? Apropo ați citit sau ați vrea să citiți cartea? 

Pace și lumină

P.s.: între timp am luat-o și eu în străchini încurcând și amestecând din ce mi-a zis acel mistic cu ce am înțeles dintr-un clip despre Hades, pe Living Mythology. 

Dar sunt și unele păreri mai diferite, chiar luate din vechime... 🤔 ... e multă mlaștină aicea, dar cred că drumul solar e unul ^^ 

Paaaaceee

Popular posts from this blog

reflectie - Globalizare #1

iar Simt filozofii (sub tei l-am zărit... )

Cum e să fii mamă?