Enigma Elarei (Nerina's Dephts)

 La mulți ani, Limba mea  Patria mea 💙💛❤️ .... Limba mea e o rugăciune Din Vieru Blaga Eminescu Limba mea e pasiune Din vinele mele mereu o nutresc cu Iubire şi Pace, Lumină şi Sfânt Cuget Draga mea, Limba mea, Eşti Acasă, Nu mai plânge..  Eşti acasă printre ai tăi...   .... Versuri de peste ani Totul sună bine în limba mea, română..  'Înțelegere chiar sună a înțelegere Şi răbdare are atâta răb-da-re Şi culoare Atâta culoare În limba mea, Regina mea,  Plaiul, Doina, Mama... ....  în Limba Română...   .... Aş fi zis multe în multe limbi Dar m-am oprit la limba noastră Acea pasăre măiastră ce o asculta Măiastra, ea fermecat, o adora Pe Dulcea mea, Unica... Din cuvinte cristaline îi e trupul alcătuit parcă aud clopoței şi, anotimp după anotimp, iar şi iar, mi se înmoaie inima la cuvintele sale Inima mea, unica, cum să o uit, cum aş putea? Nu, nu, n-aş putea... tu eşti vie aievea Născută din izvorul latinității Stropită cu lacrimi, sânge,...

Mă simt filozof, Am da la Litere, Am scris Litere Poate am şi desenat... Nu mai ştiu... Şi sunt reprezentat Ce sunt, şi cum mă simt, Prin excelența literelor...  *** Aş vrea să îl pot cunoaşte pe Eminescu, frate De în timp m-aş întoarce Unde îl găsesc? Sub tei? În ochii dragei? Lângă lac sau undeva mai clasic? În ce păduri de basm?  Cu feți frumoşi, şi cosânzene... În care parte oare?  Şi oare... am liber la vamă? Că vreau oleacă şi acasă...  Dar cumplite vremuri mai erau.. Oare ar fi cu chip să mă duc Şi să-l aduc?  De sub tei, de sub ochii dragei, De lângă lac sau pădurea de basm, Sau din acel care-o fi loc clasic...  Eu, dacă el nu era, oare cum trăiam? Cum eram eu azi, dacă Măria Sa, Eminescu Nu era Eminescu?  Mai putea oare vorbi graiul cel sfânt?  Eram mai săraci, orice om de cultură, român, o poate spune...  Nu am fi fost aceeaşi,  poate am fi fost mai răi,  de nu era el, Măria Sa, Unicul, Eminescu Şi oare mai simțeam azi rom...

Să fii plin de griji şi aşteptări Şi să pui la suflet, Ca apoi să scoți, să dai şi la ai tăi Din ce eşti, scară spre înalt Sau corzi de durere...  Mai rele, mai bune, mai.. aşa cum sunt Nu avem cum da din ce nu avem Din ce nu suntem Chiar de am încerca S-ar irosi, noi neştiind ce era Ah, ce s-a irosit?  Iar ele, mamele, o ştiu O ştiu cum trebuie Să dai, înseamnă să ai Să ai, ca să poți să dai... Pentru ai lor copii, Mii, şi griji şi bucurii Ele ştiu, în felul lor, să dea Şi sădesc în noi ceva din ce sunt ele Sau poate din ce nu au apucat să fie încă Din ce ştiu, ce au ştiut, şi ce au vrut să fie...  Ele şi tații noştri, vizibili, ori invizibili, Ne găsesc rostul... ** în fine, poate nu e ce gândeşti Din ce ştii, ce cunoşti şi tu, Dar e ce trăiesc şi observ...  "Ah, mamele noastre, mamele" Vorba poetului etern 🌾  .... suflet de mamă Mii de gânduri... pe o luncă

 Unii spun ce îi tot doare Alții dau soluțiile E de datoria primilor Să se țină de bine Şi să alunge durerea Acolo unde n-o găseşte nimeni... *** Ah, tot dau din penel Iubirea ce o am uitat-o demult S-a şifonat? Poate un pic Un pic, pic mic,  Da-i dor de poezie!  Mi-am uitat drumul poate? Cred, l-am regăsit abia Ieri departe, printre stele Azi o nestemată chiar... ^^  Ieri de tot lirică Azi poate puțin mai matematică Chiar îmi par simpatică Învăț mereu s-adun la cine sunt..  Nestemate 💖

Globalizarea e Realitatea tot mai intensă a secolului 21. Observăm adesea cum ceea ce consumăm, avem în jur şi altele, ne afectează realitatea: de la ce alegem să punem pe masă, cu ce ne imbrăcăm, la locurile în care alegem să ne petrecem timpul, felul în care ne construim locul pe care să îl numim acasă. Este el mai aproape de rădăcini? Sau mult mai înstrăinat?  Ne tentează adesea să parcurgem un drum care e mai practicat, cum se zice, mai 'cool', dar cât de des ne întrebăm, este acest drum real pentru noi? Ne regăsim acolo? Ne ajută la consolidarea eului propriu, sau doar la hrănirea unui obiectiv: să fac, să strâng, etc.? De ce? De ce uităm să mai fim noi în goana după altceva?? De ce uităm să fim oameni printre oameni???  ... ...  Cum am ajuns aici?? Nu putem lua din ce-i a altuia orbeşte. Astfel nu creăm noi locuri de muncă pentru nişte suflete, mai degrabă antrenăm nişte roboți, spunând că ce e străin, e oricum mai bun...  Hopa, cred că am dat-o pe panta uşor s...

 sunt un ametist, poate proscris de mulți, dar voi ajunge poleită-n aur, și cu ramă de obsidian. Și de-ar fi să fiu dată ca trofeu, n-aș fi dată pe bani mărunți că pot servi bine și le-aș arăta nu doar odată ce e defapt bun de mine ce iese din cei încercați la maxim cu eșec după eșec de zici că eșec scrie pe fruntea-mi dar nu, nu e... curaj, ametistul meu, cu granit, și pe poteci de marmură, mergi sigură, în siguranță că știi cine ești, ce vrei, și cum poți să obții lucruri pentru care  te-ai pregătit atâta amar de timp.. Fii cine ești menit să fii,        fii tare!!! https://www.emag.ro/piramida-ortogonica-cristale-ametist-si-obsidian-si-foita-de-aur-stimuleaza-creativitatea-si-protejeaza-energetic-863artfelea/pd/DD5L3HYBM/